Pământul s-a oprit
O anomalie majoră a mişcării de rotaţie a
Pământului pune pe jar cercetătorii.
15 februarie 2006 - De patru
săptămani Pământul se roteşte fără a mai avea excentricitatea binecunoscută de
specialişti sub numele de Mişcarea Chandler. Oare planeta a ajuns la o răscruce
în destinul său? De ce survine această oprire neanunţată a mişcării Chandler,
care a fost constantă şi predictibilă timp de peste 100 de ani?
După cum
se ştie, mişcarea Chandler este generată de atracţia diferenţială exercitată de
Lună şi Soare asupra structurii neomogene a planetei. Această atracţie apare
datorită faptului că orbitele acestor corpuri cereşti sunt în planuri diferite,
având anumite unghiuri faţă de planul ecuatorial planetar. Astfel, Soarele şi
Luna apar alternativ deasupra şi apoi sub planul ecuatorial. Din această cauză,
o parte a planetei este forţată să se rotească puţin mai repede sau mai încet
faţă de cealată parte, în funcţie de poziţiile Soarelui şi a Lunii, generând o
mişcare de balans rotativ.
Mişcarea Chandler are o periodicitate de 7
ani în care s-au observat două extreme (un minim şi un maxim) la distanţă de 3,5
ani. Începând din octombrie 2005, planeta intra în faza de minim a mişcării
Chandler ce trebuia să dureze 14 luni, acoperind întregul an 2006 şi puţin din
2007.
Însă din luna noiembrie 2005, punctul de referinţă al măsurării
mişcării Chandler a început să descrie o traiectorie circulară din ce în ce mai
strânsă, astfel încât pe 8 ianuarie 2006 a încetat în mod real orice schimbare a
coordonatelor x şi y folosite pentru a determina modificarea zilnică a locaţiei
axei de rotaţie a planetei.
În imaginea alăturată, se poate observa cum cele două grafice,
reprezentând variaţia coordonatelor x şi y ale acestei locaţii, arată că această
mişcare de balans s-a oprit.
Consultând arhivele ce conţin valorile
măsurate ale acestei mişcări de-a lungul anilor, s-a constatat că aceasta este
prima dată în istoria cunoscută a planetei când balansul axei de rotaţie a
Pământului a încetat. Această anomalie durează deja de o lună şi continuă să
sfideze legile pe care le-a respectat în ultimii 100 de ani. Planeta a ajuns
într-un punct crucial în existenţa sa.
Este clar însă că această "pauză"
nu va putea dura la nesfârşit. Realităţile cosmice şi geofizice ne fac să credem
că acum se naşte o nouă mişcare Chandler, guvernată de alte legi şi probabil
având alte caracteristici. Un ciclu cu totul nou.
Oprirea curentă este
rezultatul clar al unor noi vectori care contracarează forţele cunoscute ale
Lunii şi Soarelui, cel putin la nivelul local al acestei planete. Şi din moment
ce mişcările orbitale nu s-au schimbat, nu ne rămâne decât să "suspectăm" că
Pământul este cel care s-a schimbat. Ce reprezintă această schimbare?
Ar
putea fi două cauze. Sau chiar mai multe. Una dintre acestea se află în Oceanul
Indian. Ca urmare a imensei rupturi din zona Sumatra apărută la sfârşitul lunii
decembrie 2004 (odată cu celebrul Tsunami) au existat sute de cutremure cu
magnitudine peste 6 grade Richter în acea zonă, într-un interval de numai câteva
săptămâni. Plăcile tectonice concurente au rupt echilibrul fragil în care se
aflau. Este clar că poziţia locală a acestora s-a modificat, ducând la apariţia
unor noi vectori generaţi de mişcarea de rotaţie a Pământului, afectând în acest
fel balansul Chandler.
O altă posibilă cauză este inversarea
polilor magnetici ai Pământului. Polul Nord magnetic se apropie de
punctul de nord al axei de rotaţie cu o viteză de 40 km pe an, conform unor
măsurători de ultimă oră realizare de specialiştii canadieni. Această tendinţă a
început încă din 1930, viteza crescând progresiv. Ne putem aştepta deci ca
această viteză să crească în continuare.
Probabil că aceşti doi factori au un cuvânt de spus în oprirea
mişcării Chandler, însă poate mai există şi alţii.
Situaţia prezentă
este alarmantă, pentru că nu ştim la ce ne putem aştepta. Se poate presupune că
urmează o nouă fază în această "piesă de teatru" pe care ne-o prezintă planeta.
Probabil că va începe o nouă mişcare Chandler care va tinde să se stabilizeze.
Nu ştim însă cât timp va dura această fază intermediară, şi nici ce implicaţii
va avea asupra noastră.
În orice caz, putem avea în faţa noastră
evidenţa profeţiei celebrului Edgar Cayce despre inversarea polilor. În anii
1930, el a afirmat că va avea loc o inversare a polilor şi un nou ciclu va
începe odată cu intrarea în noul mileniu, ce poate culmina cu evenimente
catastrofice pe întreaga planetă.
Se pare că ne aflăm chiar în "miezul"
profeţiei, în plină desfăşurare a ei. Pentru că această oprire a mişcării
Chandler nu are cum să fie definitivă, urmează deci să apară o încercare a
planetei de a-şi regăsi balansul pierdut momentan. Probabil că perioada care
vine se va întinde pe mai mulţi ani. Stabilizarea balansului planetar va fi însă
precedată de încercări mai mult sau mai puţin "disperate" cauzate de acumularea
tensiunilor interne în structura planetei. Eliberarea acestor tensiuni şi
canalizarea lor spre refacerea mişcării Chandler este posibil să se facă
violent.
Specialiştii care au cercetat arhivele valorilor balansului
planetar au constatat că Pământul a avut o manifestare din ce în ce mai
zbuciumată (din acest punct de vedere) la fiecare trecere a graficului de balans
prin zona Groenlandei - Atlanticul de Nord. Cei care susţin profeţiile lui Edgar
Cayce au un argument în plus acum, că s-a descoperit această zonă specială care
"alimentează" balansul cu o instabilitate din ce în ce mai mare, ajungându-se în
acest moment la o ieşire completă din ritmul binecunoscut de 100 de ani încoace.
Ce înseamnă toate acestea?
Mai mulţi clarvăzători afirmă
că toate aceste schimbări abrupte care au apărut în ultima vreme sunt dovada
clară că Pământul se schimbă. Caracteristicile mişcării de balans, aşa cum au
fost ele cunoscute până acum, au început deja să se schimbe. Toate energiile
care s-au adunat până acum în tensiunile interne planetare, încep să se
manifeste vizibil. Consecinţele acestor schimbări vor apare în cateva luni. Dacă
vor fi dezastruoase sau nu, încă nu se poate spune.
Ce putem face?
Dacă
privim lucrurile strict din punct de vedere materialist, s-ar putea spune că nu
ne rămâne decât să aşteptăm. Nu sunt de acord. Putem face ceva, acţionând pentru
ca aceste schimbări iminente să se facă gradual, fără violenţă.
Putem
determina viitorul
Una dintre cele mai mari temeri ale oamenilor
este teama de viitor. Mai ales când acesta poate fi nefavorabil, cum este în
cazul acesta. Există însă o descoperire uluitoare, prea puţin mediatizată, şi
care ne poate face responsabili pentru viitorul noastru. Pentru ca îl putem
schimba.
 Apollo 13 a intrat în istorie ca misiunea cea mai dificilă a NASA.
Celebra fraza "Houston, avem o problemă", rostită de cosmonauţii din staţie, a
rămas în istorie. Pierderea controlului asupra modulului punea în pericol
succesul misiunii şi exista riscul ca acesta să aterizeze pe sol, făcându-se
praf şi omorând pe cei trei cosmonauţi.
Salvarea a venit prin rugăciune.
Milioane de oameni şi-au îndreptat ochii către Dumnezeu şi s-au rugat (în tăcere
sau cu voce tare) cu speranţa că cei trei astronauţi se vor întoarce teferi
acasă. Chiar Senatul S.U.A. a adoptat o rezoluţie în privinţa rugăciunii.
Întreaga planetă s-a rugat. Rezultatul a fost cel scontat, Apollo 13 reuşind să
amerizeze în oceanul Pacific, iar cei trei americani au fost astfel salvaţi.
Nimic în afara rugăciunii nu poate explica schimbarea de traiectorie a modulului
american.
Similar, preconizatele evenimente generate de re-balansarea
planetei pot să nu fie în mod necesar violente. Puterea rugăciunii sincronizate
a milioane de oameni, a întregii planete, poate determina o manifestare
graduală, liniştită a acestei noi echilibrări. Stă în puterea noastră. Noi
suntem singurii responsabili de viitorul pe care-l vom trăi. Suntem pregătiţi?
.(sursa http://aim.active.ws) |
|
|
|