După ce Oleg a înţeles ceea ce s-a cerut de la el, s-a retras, cu grijă, departe de obiect, privind constant înapoi spre camion, şi simţind în continuare aceaşi rezistenţă. S-a înapoiat la autocamion şi a încercat să deschidă uşa din dreapta a cabinei, cu scopul de a lua nişte chibrituri. În ciuda efortului combinat a celor doi, aceştia nu au fost capabili să deschidă uşa pentru o perioadă considerabilă de timp. Brusc, uşa a putut fi deschisă cât se poate de uşor. Oleg a luat cutia de chibrituri din cabină, împreună cu o sticlă de alcool de laborator, ce era utilizat ca substanţă anti-îngheţ la sistemul de frânare.

Cerând din nou lui Nikolai să nu părăsească cabina, Oleg s-a reîntors din nou în acelaşi loc unde fusese înainte. Însă de data aceasta a fost capabil să se mişte cu uşurinţă şi nu a mai experimentat deloc rezistenţa pe care o întâlnise înainte. A adunat câteva frunze uscate, a turnat peste ele puţin alcool, şi le-a dat foc. Ridicându-şi capul, a observat că pe suprafaţa obiectului a apărut o deschidere, ce se extindea în interior, formând un coridor. La capătul îndepărtat al acestui coridor, se putea vedea o lumină albăstruie, pâlpâitoare.

 

"La început, am avut impresia că o umbră se mişcă în interiorul coridorului, dar apoi am realizat că ceva se mişca în coridor, venind către deschidere. Când am realizat în sfârşit ce se petrece, am început să păşesc înapoi şi am căzut într-un şanţ ce se afla de-a lungul şoselei. Am sărit înapoi în picioare, continuând să observ ce se petrece. Ceva s-a apropiat de deschidere. Am văzut că era o "masă" închisă la culoare, ce îmi amintea de o pungă sau de un sac. Pe măsură ce aceasta se deplasa, se legăna şi se înclina de pe o parte pe alta, conturul ei având o înfăţişare neclară. În acel moment o rază de lumină s-a extins de la obiect, s-a înclinat şi a coborât la suprafaţa solului. "Masa" a alunecat pe această rază şi, în timp ce creştea în dimensiune, s-a apropiat de focul produs de grămada de frunze aprinse. Am fost paralizat de frică! "Masa" a rămas lângă foc pentru o clipă şi apoi s-a reîntors la obiect, luând cu ea cutia de chibrituri. Reîntorcându-se de-a lungul aceluiaşi traseu, aceasta a dispărut în coridor, împreună cu cutia de chibrituri! Doar în acel moment am reuşit în sfârşit să ies din şanţ. M-am întors pe şosea şi am aruncat din nou o privire înapoi înspre camion. Farurile acestuia m-au orbit, dar cu toate acestea am putut vedea faţa înfricoşată a lui Nikolai, ce era presată de parbriz.

O INVITAŢIE DE A INTRA

Pentru o lungă perioadă de timp, Oleg a rămas nemişcat pe drum, fiind incapabil să îşi recapete simţurile. Realizând faptul că a fost martor la un eveniment ce era posibil să nu se mai repete niciodată, s-a decis să aştepte şi să fie atent la ce se va întâmpla ulterior. A simţit o dorinţă bruscă de a examina nava mai îndeaproape şi imediat o invitaţie de a intra în navă a apărut pe ecranul ce rămăsese vizibil în faţa lui. După o scurtă pauză, Oleg s-a decis să se apropie de obiect.

Primul lucru care i-a atras atenţia au fost câteva deschideri circulare, cu un diametru de aproximativ 300 mm, pe care l-a început le-a interpretat ca fiind hublouri. În interiorul acestor deschideri, la o adâncime de 300-350 mm, era vizibilă o "reţea" de linii ce se intersectau, având o culoare gri luminoasă. Axa centrală a deschiderii era deplasată cu aproximativ 30 de grade faţă de planul format de către suprafaţa obiectului.

Oleg a examinat unul dintre picioarele de susţinere a obiectului. Piciorul era constituit din două părţi, ce erau unite într-o îmbinare articulată. La baza navei, erau clar vizibile nişte orificii, în care picioarele puteau fi retractate. Oricum, datorită slabei iluminări a zonei în care era situat piciorul navei, Oleg nu a fost capabil să examineze în detaliu modul real de construcţie al acestuia.

Partea îndepărtată a obiectului era sprijinită pe nişte copaci şi era înclinată înspre Oleg, astfel încât partea de jos a deschizăturii era chiar deasupra nivelului capului său. Cu scopul de a stabili materialul din care era fabricat obiectul, Oleg a dorit să îl atingă cu mâna. Un ax a ieşit din porţiunea de obiect ce era cel mai aproape de el. Părea a fi un tub neted, rotund, cu un diametru de aproximativ 50 mm. Tubul era rece şi la atingere părea a fi din metal. Apoi evenimentele s-au desfăşurat în următoarea manieră: "Am avut dorinţa de a privi înăuntru, dar din moment ce uşa era situată deasuprea capului, m-am decis să mă prind de tub şi să sar. În momentul în care am apucat tubul, m-am găsit stând în picioare, chiar în interiorul deschiderii. Nu era nimic acolo de genul unui ascensor sau a unor scări. Nu am simţit nici un fel de influenţă externă, totul părând mai degrabă a se produce firesc, prin sine însuşi.

M-am gândit la posibilitatea existenţei unui pericol şi am decis să fiu cât mai atent cu putinţă. În acel moment, am primit un mesaj pe ecran, ce îmi comunica că nu există nimic de care să îmi fie frică, şi că pot să intru. Mai departe, intrând în coridor, am privit pereţii şi am observat că lipseau complet uşile. Coridorul era semnificativ mai spaţios decât deschiderea, podeaua avea o suprafaţă plană, iar pereţii şi plafonul formau o configuraţie ovală. Am mers de-a lungul coridorului înspre lumina pâlpâitoare şi am simţit că mă deplasez pe o podea plană, metalică. Cumva, am avut sentimentul că pereţii înconjurători nu aveau pur şi simplu un rol decorativ, ci mai degrabă erau structurali, şi era ceva conectat la aceştia, din partea din spate. Acolo, în mod clar era un fel de dispozitiv de consolidare, ataşat de aceştia. Nu am dorit să ating pereţii, astfel că sunt incapabil să spun ce era cu exactitate acel lucru ce servea pentru întărirea lor"

O MULŢIME DE LUMINI

Oleg a trebuit să înainteze pe coridor pe o distanţă de aproximativ 6-8 metri.

La capătul coridorului a observat că a intrat într-o sală mare cu un diametru de aproximativ 18 metri. La periferia sălii, se găseau alte cinci intrări, aparent similare cu cea prin care tocmai intrase. Tavanul sălii avea o formă boltită şi emitea o lumină albastră slabă şi difuză. Între celelalte intrări şi de-a lungul pereţilor, se găseau panouri cu o lumină strălucitoare. Fiecare panou părea a consta din cinci sau şase elemente verticale. În partea din stânga intrării prin care Oleg venise, doi pereţi nu aveau panouri. În locul panourilor, se găseau nişte nişe orizontale, de culoare închisă. De asemenea, în partea stângă a observat două puncte neclare, închise la culoare, ce arătau ca nişte saci şi care la început erau nemişcate, dar apoi au început să se deplaseze înspre el. Acestea erau identice cu "masa" pe care o văzuse lângă foc.